Chopine, istoria unui pantof medieval

0

Dacă lumea de astăzi este caracterizată de extravaganță când vine vorba de încălțăminte, în trecut, cizmarii au produs diferite stiluri și tipuri de încălțăminte, nu mai puțin creative decât cele realizate în anii 2000. Printre acestea, regăsim un model aparte – denumit “Chopine” – un tip de încălțăminte feminină foarte popular între secolele XV, XVI și XVII, un stil care nu poate fi utitat prea ușor. Și asta datorită unui model foarte special, scopul acestei perechi de pantofi fiind în primul rând funcțional și apoi estetic.

Istoria unui pantof medieval (Chopine)

Istoria acestui pantof își are rădăcina în nevoile femeilor de a nu-și murdări hainele în noroiul care umplea străzile epocii. Pantoful a devenit celebru în Venezia secolului al XV-lea – deși, foarte probabil, el nu era originar din orașul lagunar – unul dintre cele economice cele mai dezvoltate în epocă, încălțămintea servind și pentru identificarea clasei sociale a proprietarului: Pentru a reglementa înălțimea oamenilor, Serenissima republică a emis o lege, în 1430, prin care a limitat înălțimea călcâiului la aproximativ 8 centimetri – la fel ca un toc modern – dar norma a fost complet ignorată, în cursul secolului fiind produse “Chopine” de până la 50 centimetri înălțime, exemple ale acestui pantof fiind păstrate astăzi la “Museo di Palazzo Mocenigo” sau “Museo Correr di Venezia”. Spectaculoasele perechi de pantofi sunt realizate din lemn și plută, în timp ce modelele spaniole erau legate cu catarame din metal.

Chopine (istoria unui pantof)

Pânza era acoperită cu piele, brocart sau catifea, în timp ce țesătura corespundea deseori cu cea a rochiei, chiar dacă nu era o regulă fixă. În ciuda faptului că erau foarte decorați și, prin urmare, o indicație a statutului proprietarului, pantofii erau adesea ascunși de rochia doamnei care îi purta, departe de orice posibilă critică a oamenilor care îi observau. Femeile care purtau acești pantofi aveau clar un mers instabil, acestea fiind însoțite adesea de câte doi servitor – cu rolul de a le oferi sprijin. Deși unora le-a fost foarte greu să se deplaseze cu astfel de  “Chopine”, altele reușeau să le poarte cu naturalețe. Atât de mult, încât maestrul de dans Marco Fabrizio Caroso – în cartea “Nobiltà di Dame”, editată în 1600 – menționa că o “femeie ar trebui să danseze cu grație chiar și atunci când este încălțată cu Chopine-le sale”. Vorbind despre nobili și doamne, este necesar să remarcăm un aspect interesant: “Chopine-le” erau purtate de exponenții nobilimii, dar și de femei obișnuite sau prostituate, fără o distincție clară de clasă.

Chopine (Nobiltà di Dame – Marco Fabrizio Caroso)

Dacă moda s-a răspândit pe scară largă la Venezia, Spania a fost țara în care “Chopine-le” au atins cea mai mare popularitate. Pantofii au devenit atât de populari, încât – în timpul secolului al XV-lea – cea mai mare parte a producției de plută a fost destinată creării acestui tip de pantof. Iar această situație a făcut ca istoricii modei să presupună că originea pantofului ar trebui plasată în Spania, nu în Italia, în principal datorită descoperirii unor modele care au datează din secolul al XIV-lea. De altfel, acest tip de încălțăminte s-a răspândit nu numai în Spania și Italia, ci și în Franța sau Anglia, în cele din urmă el ajungând și în îndepărtata Chină. Deși cuvântul “Chopine” nu există în italiană, el a fost numit “Pianella” – un cuvânt care, în italiana modernă, a luat un sens opus celui original – identificând un pantof cu toc relativ mic și dschis pe gleznă. De altfel, se pare că numele “Chopine” este un termen internațional, scopul lui fiind de a nu crea confuzie între diferiții termini utilizați de-a lungul timpului/țărilor.

Chopine (imagine de epocă)

În Venezia, fiecare doamnă purta un astfel de pantof, vizitatorii – deseori amuzați – venind aici pentru a admira acest tip de “sculpturi” care se deplasau pe străzile orașului. În mod natural, mișcările cu un astfel de pantof erau destul de limitate și, prin urmare, bărbații erau și ei încurajați să-i poarte. Scopul era unul cu adevărat practic: limitau posibilitățile de trădare chiar și în perioadele când negustorii venețieni erau plecați din oraș cu diferite business-uri. Un alt amănunt important îl reprezintă clerul, neobișnuit cu astfel de extravaganțe, acesta favorizând răspândirea “Chopine-lor” – pantofii limitau dansul, o activitate considerată “păcătoasă” de către biserica vremii. În fine, încheiem scurtul nostru material cu mențiunea că există numeroase replici ale acestor pantofi, talpa plată fiind considerată astăzi depășită, locul ei fiind luat de tocurile extrem de elegante.

Museo di Palazzo Mocenigo

Share.

About Author

Leave A Reply